SCURTĂ PREZENTARE A OBIECTIVISMULUI

Traducerea şi selecţia textelor de Alexandru Leibovici


Omul şi filosofia

În momentul de faţă, deşi este prea devreme pentru a avea într-adevăr certitudinea, se pare că asistăm la dezintegrarea comunismului. Prăbuşirea unui negativ nu înseamnă însă neapărat naşterea unui pozitiv. Atrofia unei versiuni maligne a ne-raţiunii nu înseamnă adoptarea raţiunii. Dacă oamenii nu reuşesc să descopere idei vii, ei vor continua să se mişte sub imperiul ideilor moarte; ei vor continua să urmeze, din inerţie, principii pe care le-au instituţionalizat deja. Astăzi, pentru naţiunile din Est, la fel ca şi pentru cele din Vest, aceasta ar însemna, în ciuda ataşamentului lor insistent proclamat pentru "economia de piaţă", riscul ca aceste principii vechi să culmineze într-o variantă de dictatură, nouă sau revizuită, dacă nu comunistă, atunci fascistă, sau religioasă, sau tribală, sau o combinaţie a acestora.

Într adevăr, ideile sunt cele care determină tendinţele sociale, ele sunt cele care creează sau distrug sisteme sociale. Omul este o fiinţă conceptuală, prin urmare motorul primordial al istoriei este filosofia. Acţiunile omului depind de valorile pe care le profesează. Valorile depind de concepţia sa asupra lumii (adică de metafizica sa). Concluziile sale din toate domeniile depind de felul în care îşi utilizează conştiinţa, adică de epistemologia sa. Forţa motrice în viaţa unei asemenea fiinţe o constituie ideile sale fundamentale, explicite sau implicite. Prin însăşi natura lor, ideile fundamentale se răspândesc în societate, influenţând fiecare grup, depăşind diferenţele profesionale, nivelul de educaţie, apartenenţa etnică sau de clasă. Cei mai mulţi sunt inocenţi în ale filosofiei şi absorb ce li se dă.

Filosofia începe prin a modela un mic subgrup: cel al profesioniştilor în domeniul concepţiei despre om, despre cunoaştere, despre valori. Aceştia sunt intelectualii. Intelectualii se bazează pe filosofie şi folosesc filosofia pentru a-i crea prima sa expresie concretă — cultura societăţii, incluzând arta sa, manierele, ştiinţa (în măsura în care aceasta există) şi concepţia sa despre educaţie. La rândul său, spiritul unei culturi este sursa curentelor sale în politică. Politica este sursa economicului.

Filosofia nu este singurul motor al istoriei; ea este însă cauza ultimă, cauza tuturor cauzelor. Cărţile filosofilor constituie începutul; treptat, ideile din cărţi se transformă în motive, pasiuni, statui, politicieni şi evenimente. Filosofia determină esenţa, nu detaliile; ea determină direcţia fundamentală — şi rezultatul.

Pentru ca o idee filosofică să poată ghida o acţiune, trebuie să cunoaştem întregul sistem de idei căreia îi aparţine. O idee culeasă la întâmplare este fără valoare, validitatea ei nu poate fi dovedită şi ea nu va funcţiona. Cunoaşterea contextului, definiţiei, aplicaţiei, demonstraţiei este indispensabilă din motive pur practice: pentru a te putea baza pe ea, pentru a o utiliza în mod raţional şi, în cele din urmă, pentru a trăi.

Filosofia este un sistem de idei. Filosofia obiectivistă conţine cinci ramuri. Există două ramuri de bază, metafizica şi epistemologia. Metafizica studiază natura universului ca un întreg. Epistemologia este ramura care studiază natura şi mijloacele cunoaşterii umane. Din acestea decurg celelalte trei ramuri — evaluative — ale filosofiei. Etica, cea mai amplă dintre ele, furnizează un cod de valori pentru a ghida omul în opţiunile şi acţiunile sale. Politica studiază natura unui sistem social şi stabileşte care este funcţia legitimă a statului. Estetica studiază natura artei şi defineşte criteriile după care trebuie evaluată o operă de artă.

Leonard Peikoff, Objectivism, the philosophy of Ayn Rand, New York, Dutton, 1991



Câteva citate


Filosofia mea constă, în esenţă, în a considera omul ca pe o fiinţă eroică, care are drept scop moral al vieţii sale propria sa fericire, a cărui cea mai nobilă activitate este realizarea productivă, şi al cărui unic absolut este raţiunea.

Despre autor, Anexă la Atlas Shrugged


[…] un editor m-a întrebat dacă aş putea să expun esenţa filosofiei mele [în 15 secunde]. Am făcut-o, spunându-i:

1. În domeniul metafizicii: realitate obiectivă

2. În domeniul epistemologiei: raţiunea

3. În domeniul eticii: interesul propriu

4. În domeniul politic: capitalismul.

[…] Dacă accepţi aceste idei ca bază a convingerilor tale şi eşti întru totul consecvent, atunci ai un sistem filosofic complet care să-ţi ghideze mersul vieţii. Dar, a le accepta cu o consecvenţă completă, adică a le înţelege, a le defini, a le demonstra şi a le aplica, cere un volum enorm de gândire. Iată de ce filosofia nu poate fi discutată [în 15 secunde] […]

În spaţiul unui editorial aş putea da doar un foarte scurt sumar al poziţiei mele, ca un fel de sistem de referinţă pentru toate editorialele mele ulterioare. Filosofia mea, Obiectivismul, afirmă că:

1. Realitatea există ca un absolut obiectiv — faptele sunt fapte, independent de simţurile, dorinţele, speranţele sau temerile omului.

2. Raţiunea (capacitatea care identifică şi integrează materialul furnizat de simţurile omului) este singurul mijloc de percepere a realităţii pe care îl are omul, este singura sa sursă de cunoaştere, singura sa călăuză în acţiune şi instrumentul său fundamental de supravieţuire.

3. Omul — fiecare om — este un scop în sine, nu un mijloc pentru realizarea scopurilor altora. El trebuie să existe pentru sine însuşi, fără a se sacrifica altora şi fără a-i sacrifica pe alţii sieşi. Obiectivul moral cel mai înalt al vieţii sale este urmărirea propriului său interes raţional şi a propriei sale fericiri.

4. Sistemul politico economic ideal este capitalismul laissez faire. Acesta este un sistem în care oamenii au de-a face unii cu alţii nu ca victime şi călăi, nici ca stăpâni şi sclavi, ci prin intermediul schimbului liber şi voluntar în interesul lor reciproc. Acesta este un sistem în care nimeni nu poate obţine valori de la alţii prin recurgerea la forţa fizică şi nimeni nu poate iniţia folosirea forţei fizice împotriva altora. Guvernul acţionează numai ca un poliţist care protejează drepturile omului; el foloseşte forţa fizică numai ca răspuns şi numai împotriva celor care iniţiază folosirea ei, cum ar fi infractorii sau invadatorii din afară. Într-un sistem capitalist total, statul şi economia trebuie să fie (dar istoriceşte n-au fost încă) complet separate, în acelaşi fel şi pentru aceleaşi motive ca şi separarea între stat şi biserică.

Introducing Objectivism, The Objectivism Newsletter, aug. 1962, p. 35


Nu sunt în primul rând un apărător al capitalismului, ci al egoismului; şi nu sunt în primul rând un apărător al egoismului, ci al raţiunii. Dacă recunoaştem supremaţia raţiunii şi o aplicăm consecvent, toate celelalte rezultă.

Aceasta — supremaţia raţiunii — a fost, este şi va fi principala preocupare a operei mele, şi constituie esenţa obiectivismului.

Brief Summary, The Objectivist, sept. 1971, p. 1


Deşi diferenţa între socialism şi fascism este superficială şi pur formală, ea este semnificativă pe plan psihologic […]

Spre deosebire de marxişti, naziştii nu erau adepţi ai proprietăţii colective asupra mijlocelor de producţie. Ei cereau doar ca guvernul să fie cel ce supervizează şi conduce economia. Ei explicau că este lipsit de importanţă cine este deţinătorul legal; important este cine exercită controlul. Persoanele particulare pot, prin urmare, să deţină în continuare titluri de proprietate, din moment ce statul îşi atribuie dreptul nelimitat să reglementeze utilizarea proprietăţii lor. Sub comunism, proprietatea este colectivă de jure. Sub nazism, aceeaşi proprietate este colectivă de facto.

L. Peikoff, Ominous Parallels, 1982, p. 6


Este prea evident, prea uşor de demonstrat că fascismul şi comunismul nu sunt antipozi politici, ci două bande rivale care se luptă pentru un acelaşi teritoriu,

- căci ambele sunt variante ale etatismului, care se bazează pe principiul colectivist că individul este un sclav al statului,

- căci ambele sunt de esenţă socialistă, în teorie, în practică, şi după declaraţiile explicite ale conducătorilor lor,

- căci sub ambele sisteme cei săraci sunt înrobiţi, iar cei bogaţi sunt expropriaţi în favoarea clicii de la putere,

- căci fascismul nu este produsul "dreptei", ci al "stângii" politice,

- căci problema de bază este nu dihotomia "bogat sărac", ci "stat individ", sau drepturile individuale — guvern totalitar, adică capitalism socialism.

Ayn Rand, "Extremism" or The Art of Smearing


Comuniştii şi naziştii sunt doar două variante ale aceluiaşi rău: colectivismul. Însă ambii trebuie să fie lăsaţi să vorbească liber — ideile rele sunt periculoase doar când lipsesc oameni care să răspândească idei mai bune.

The Objectivist Calendar, iunie 1978


Sistemul american nu este o democraţie, ci o republică constituţională. Dacă e să dăm cuvintelor un sens, democraţia este sistemul puterii nelimitate a majorităţii. Exemplul clasic este Atena antică, iar simbolul ei este soarta lui Socrate, care a fost ucis în modul cel mai legal, deoarece majorităţii nu i-au plăcut părerile sale, deşi el nu a recurs la forţă şi nu a încălcat drepturile nimănui.

Pe scurt, democraţia este o formă de colectivism care neagă drepturile individuale: majoritatea poate face orice doreşte, fără nici o restricţie. În principiu, un guvern democratic este atotputernic. Democraţia este o manifestare totalitară, iar nu o formă de libertate […]

Sistemul american este o republică limitată constituţional, adică un sistem politic ale cărui atribuţii sunt limitate prin constituţie la protejarea drepturilor individuale. Într-un asemenea sistem, regula majorităţii este aplicabilă doar unor detalii secundare, cum ar fi selectarea persoanelor pentru anumite posturi în stat.

L. Peikoff, The Philosophy of Objectivism, curs, 1976


Dintre toate violările etatiste ale drepturilor individuale într-o economie mixtă, conscripţia este cea mai gravă. Ea însemnează abrogarea drepturilor. Ea neagă dreptul fundamental al individului — dreptul la viaţă — şi statorniceşte principiul fundamental al etatismului, conform căruia viaţa omului aparţine statului, iar statul poate să i-o ceară pentru a o sacrifica pe câmpul de luptă. Odată acest principiu acceptat, restul nu este decât o problemă de timp […]

Unul dintre argumentele utilizate […] pentru a justifica conscripţia este că "drepturile impun îndatoriri". Îndatoriri — faţă de cine? şi impuse — de cine? […] Acest argument implică ideea că drepturile sunt un cadou din partea statului şi că cetăţeanul trebuie să se revanşeze oferindu-i ceva (viaţa sa) în schimb […] Cum singura funcţiune legitimă a statului constă în apărarea drepturilor sale individuale, statul nu poate ridica pretenţii asupra vieţii cetăţeanului în schimpul acestei apărări […] Singura cale legitimă, morală (şi eficientă) de a apăra o ţară liberă este o armată de voluntari.

Ayn Rand, The Wreckage of the Consensus

Revista Krisis numărul 3 - 1996

7 comentarii:

  1. Wikipedia founder Jimmy Wales addresses how Objectivist philosophy guides his nonprofit work.

    http://www.youtube.com/watch?v=qxxddBY-Vwo

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună Ziua
    Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
    Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea, să ne acorzi un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
    Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un mail ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.
    Mulţumesc,
    Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro

    RăspundețiȘtergere
  4. http://codex.mysites.com/

    RăspundețiȘtergere
  5. Câteva eseuri de Ayn Rand au apărut şi pe situl http://acum.tv/articol/author/ayn-rand/

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere